De la analfabetismul funcțional la cel instituțional

Din nefericire, trăim acele vremuri în care analfabeții funcționali nu doar că au ajuns să domine societatea în care trăim dar, odată cu dezvoltarea internetului, ”prostul satului” a devenit brusc sapient. Asistăm la o parcimonie fără precedent a tinerilor care reușesc să-și obțină diploma de bacalaureat, iar acest aspect a decelat o imagine greu de anticipat acum 30 ani, când am pornit pe drumul democrației. Astfel că școala, cu largul ajutor al societății în ansamblul ei, a devenit o imensă uzină de produs analfabeți funcționali care, în mod arealic, au monopolizat atât mediul online, cât mai ales instituțiile publice ale statului.

Ce este analfabetismul funcțional?

Spre deosebire de ”Analfabetul absolut” care, conform definiției UNESCO, este acea persoană care nu știe nici să scrie și nici să citească, ”Analfabetul funcțional” este persoana care, deși știe să citească și poate chiar memora un text citit, nu-l poate înțelege și nici nu poate formula idei proprii și concluzii raționale și pertinente pe baza acestuia

Conform definiției dată de UNESCO, ”Analfabetul funcțional” este persoana care a urmat o școală, finalizată sau nu prin dobândirea unei diplome, dar care nu deține suficiente competențe de bază.

Din nefericire, există și noțiunea de analfabetism absolut. Definiția a fost dată de UNESCO, în anul 1958, și se referă la persoanele care nu știu nici să scrie, nici să citească. Persoanele numite analfabete funcțional sunt cele care au urmat școala și care fie au obținut o diplomă corespunzătoare unui nivel de educație, fie au părăsit școala înainte de a obține o diplomă, dar care, în ambele situații, nu dețin suficiente competențe de bază.

Evident că, în funcție de capacitatea de a înțelege o informație și a exprima concepte logice în baza acesteia, oamenii pot fi încadrați pe mai multe niveluri, plecând de la ”analfabetul absolut”, care nu știe nici să scrie și nici să citească, continuând cu ”analfabetul funcțional”, care știe să citească și uneori chiar să memoreze un text/informație, dar care nu poate reproduce prin idei logice și coerente ceea ce a citit și ”analfabetul funcțional reactiv”, care, spre deosebire de anteriorii, dezvolta idei proprii, de cele mai multe ori ”idioate” și pe care ține neapărat să le și împărtășească cu ceilalți, convingându-i ca fiind adevăruri și bineînțeles ”analfabetul instituțional”, concept pe care aș vrea să-l dezvolt în acest material.

      Cât de mare este analfabetismul funcțional în Europa și în România?

Conform datelor statistice oficiale rata de analfabetism funcțional în România este de 40-43%. Studiul în baza căruia a fost stabilit acest procent, se bazează pe un eșantion format din elevii de 15 ani care sunt înscriși la școală în anul școlar în care s-a realizat cercetarea. Însă, ținând cont de faptul că rata abandonului școlar în țara noastră este de este de aproximativ 15% (față de 10% cât este media UE), iar majoritatea dintre aceștia abandonează școala înaintea vârstei de 15 ani, tragem concluzia că nivelul real al analfabetismului funcțional în România depășește chiar 50%.

       Analfabetibul fucțional și rețelele de socializare

Din nefericire, analfabeții funcționali au început să acapareze tot mai mult ”mediul online”,  promovându-și opiniile pe rețelele de socializare, prin comentarii, distribuind informația pe care o accesează sau apreciind-o, printr-un ”like”. Problema lor este aceea că, din cauza imposibilității de a înțelege și procesa corect informația cu care intră în contact, ei nu o pot trece prin propriul ”filtru al gândirii”, motiv pentru care împrăștie în spațiul public tot felul de banalități, elucubrații sau neadevăruri sau mai rău își proiectează în spațiul public emoțiile, frustrările, nemulțumirile într-un mod abject.

Este adevărat că această categorie de analfabeți funcționali a existat dintotdeauna însă, anterior apariției și mai ales amplorii pe care a căpătat-o în prezent mediul online, aceștia se manifestau doar în cercuri restrânse, adică în mediul din care făceau parte și nu ”poluau” inutil cu informații deșarte și nocive spațiul public creând o ”mlaștină informațională”, așa cum a denumit-o profesorul de științe cognitive aplicate la al U.B.B. Cluj-Napoca, domnul Mircea Miclea.

Tot în acest context, mi-a atras atenția un citat aparținând scriitorului italian, Umberto Eco:

“Reţelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivităţii. Erau imediat puşi sub tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt ca şi un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr”

         De la analfabetismul funcțional la analfabetismul instituțional

Prin experiența pe care am în instituțiile publice în care am lucrat până în prezent, (Ministerul Finanțelor Publice/ANAF și Curtea de Conturi a României), am constatat faptul că entitățile publice sunt conduse, din ce în ce mai mult, de ”analfabeți instituționali”, termen pe care voi încerca să-l definesc în continuare.

În opinia mea, ”Analfabetul instituțional” este acea persoană angajată într-o instituție publică, de obicei pe o poziție de conducere, care poate fi un analfabet funcțional în sensul clasic al cuvântului sau poate fi un ”analfabet funcțional mascat” în sensul în care, deși știe să citească și înțelege ceea ce citește, competența și experiența sa profesională anterioară nu este corelată cu atribuțiile sale actuale, conform fișei postului în care este încadrat, astfel încât conținutul de idei și informații cu care intră în contact, deși înțelese la nivel teoretic, nu pot fi utilizate ca o resursă corectă și suficientă pentru ca, prin documentele pe care își pune semnătură, să poată exprima un punct de vedere sau și mai grav o decizie/hotărâre rațională, logică și în conformitate cu principiile legalității și regularității, iar în funcție de importanța actului managerial nici în conformitate cu principiile economicității, eficienței și eficacității.

Este foarte adevărat că, în ceea ce privește funcțiile importante de conducere din cadrul instituțiilor publice, mai ales dacă vorbim de persoanele ce îndeplinesc calitatea de ordonatori de credite, ”analfabetismul instituțional„ nu este foarte vizibil întrucât, respectivele persoane nu-și scriu singure documentele pe care le semnează, acestea fiind redactate și, mai ales gândite, de către specialiștii din acele instituții publice, care evident că pot fi sau nu, la rândul lor, ”analfabeți instituționali”.

Însă, dacă am face un experiment ipotetic și am ”soma” persoanele cu funcții de conducere importante din cadrul instituțiilor publice, de la directori și până la secretari de stat, miniștri și șefi de agenții să-și scrie singuri documentele pe care își pun semnătura, probabil am constata, deloc surprinzător, că rata ”analfabetismului instituțional” depășește 80% (aceasta fiind o estimare proprie bazată pe experiență și nu este un rezultat al unui studiu).

Cristian M.

 

 

Views – 127

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.